,,Toamna’’
Din pomul verde si frumos O frunza cade, inca una, Pan’ se-astern covor pufos, Asa e toamna totdeauna. Si pasari zi de zi se duc, Ici-acolo vezi doar cate una, Precum o nuca-n varf de nuc, Asa e toamna totdeauna. Pe camp, pe case si pe flori, Frumoase brume-si pun cununa Si-adoarme soarele in nori, Asa e toamna totdeauna.
Peste codru, peste iarba, A cazut o bruma alba. Frunza rosie galbuie, Pana sus la cer se suie. Pe fuioarele de vant, Se aseaza la pamant, Iar se suie, iar coboara, Fluturand haihui, hoinara, Libera, dar ofilita, E de toamna pacalita. Intr-un fag, o veverita, Cu sort si basma pestrita De cu zori culege jir. Un paianjen fir cu fir Leaga panza printre ierburi. Un bondar cuprins de treburi Bazaie prin luminis. Stupu-i plin la urdinis De albine lucratoare, Incarcate cu ulcioare. Fluturi falfaie prin flori.
Toti acei ce-ntreaga vara Au lucrat din zori in seara, Toamna, cu roade bogate, Au si fructe, si bucate. Mere, pere in panere, Prune bune si alune, Si gutui amarui, Cu puf galben ca de pui. Si tot felul de legume, De nu le mai stii pe nume
E timpul când îmbrac ă ţara Culori ce-au fascinat poeţii Şi când se umple iar c ă mara Cu... mucegai pe toţi pereţii.
Toamna e o şcol ă riţ ă Care poart ă coroniţ ă, Are-n mân ă un penar Şi carnetul de şcolar. Toamna este vremea-n care Sunt în floare crizanteme, Când s-a dus vacanţa mare Şi vreau iar ă şi s ă am teme.